e-transilvania

Denumiri populare: bureti, popenchi, caciula sarpelui.

Descriere- Ciuperca cu viata scurta, comestibila, intalnita din aprilie pana in noiembrie, prin gradini, parcuri, locuri cultivate. Prefera solurile ingrasate. Sporadica. Palaria ovoidal cilindrica, inalta de 5-10cm groasa de 3-6cm cu marginea brazdata de santuri. Fata superioara tomentos viloasa, alba, in crestet de culoare ocru. Fata inferioara cu lamele libere albe, apoi roz, in cele din urma se transforma intr-un lichid negru. Piciorul cilindric lung de 10-15cm, gros de 1-1,25cm alb, fistulos, usor dilatat la baza, prevazut cu un inel alb mobil. Carnea frageda, alba, apoi roz, miros si gust placut. Spori ovoizi sau elipsoidali netezi, negri.

Alimentatie: valoare alimentara foarte marie. Dupa recoltare trebuie imediat gatite pentru ca se inmoaie. Este folosit la supe, tocane. Nu se conserva.

Denumiri populare: iasca.

Descriere- este vorba de fapt de doua tipuri de ciuperci: Fomes si Phellinus care se gasesc mai ales in taieturile de paduri de stejar. Sau chiar pe tulpinile copacilor batrani. Cresc in special pe stejar si fag. Arata de forma sferica sau mai exact ca o copita de cal. Sub acestea se gaseste putregai alb al lemnului. Se folosea mult inainte pentru aprinsul focului si pentru oprirea hemoragiilor.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: oprirea hemoragiilor.

Mod de preparare: se taie felii subtiri si se aplica pe rana pentru oprirea hemoragiilor. Este foarte eficienta si are si proprietati antimicrobiene ajutand chiar si la cicatrizarea rani.

Ciuperca intalnita in foarte multe locuri in special unde exista lemn in putrefactie, sau la baza copacilor. Se gaseste din luna Mai pana in noiembrie.

Palaria aproape sferica, apoi conica, campanulata de 2-5cm, la inceput acoperita cu un val fainos. Fata superioara striata galbena-ruginie sau roscata, la maturitate glabra si crapata. Fata inferioara cu lamele scurte, inegale aproape libere, albe apoi negricioase.

Piciorul alb fara inel inalt de 5-10 cm diametrul 0,3-0,6cm. Carnea alba, fara miros caracteristic.

Alimentatie- consumata in unele zone din tara sub forma de supa, papricas sau pregatita cu oua. Se evita consumarea bauturilor alcoolice inainte de masa cel putin 24 ore, pentru ca substantele active ce le contine ciuperca, in combinatie cu alcoolul provoaca intoxicatii. De la culegere nu rezista decat cateva ore.

Denumiri populare: burete laptos, burete rosu, laptuca dulce, pita vacii, painea padurii, rascov auriu, vinetica cu lapte.

Descriere- Ciuperca comestibila intalnita din iunie-noiembrie, prin paduri in special sub mesteceni. Palarie convexa, apoi intinsa, putin deprimata la centru, cu aspect de palnie larg deschisa, diametrul 6-15cm, marginea usor rasucita spre fata inferioara, carnoasa. Fata superioara pruinos catifelata, portocalie, de un rosu brun sau galbuie. Fata inferioara cu lamele albe-galbui, stranse, subtiri, putin decurente, la atingere se pateaza in rosu.

Piciorul cilindric, tare, plin, lung de 10-12cm diametrul 2-3cm, neted sau usor pruios. Carnea alba sau usor galbuie, cu latex alb, vascos, miros placut, gust dulce de nuci proaspete.

Alimentatie. Valoare alimentara mica. Foarte gustoasa. Se consuma cruda ca salata, sau alte tipuri de preparate culinare. Se conserva pentru iarna prin uscare, in otet sau se mureaza. Salata preparata din ciuperci uscate este foarte gustoasa. 2-3 felii de ciuperca uscata adaugate la supa de carne, gulas, legume, tocanita de vita le confera gust si miros placute.

Ciuperca foarte otravitoare.

Descriere- este cea mai otravitoare ciuperca. Palaria masoara 8-15cm diametru, la inceput are forma sferica, apoi intinsa, neteda, de culoare galbena ca lamaia, verzuie sau galbena verzuie, la centru mai inchisa. Pe suprafata prezinta usoare striuri brune ce pornesc din centru radiar spre margine. Lamelele sunt albe sau cu reflexe verzui. Piciorul de 5-10 cm lungime, subtire de 1-2cm in diametru, este alb cu pete transversale verzui, in zig zag, la partea superioara are un inel membranos, orientat in jos, la baza bulbos si infasurat intr-o teaca lobata, alba, membranoasa. Carnea este alba, cu miros si gust neplacute. Creste in paduri de conifere si de foioase, pe sol, uneori in grupuri. Poate provoca intoxicatii mortale chiar si atunci cand este consumata in cantitate mica.

Maitake este o ciuperca asiatica denumita si „regele ciupercilor”. Ea are o istorie lunga in fitoterapia chineza si japoneza traditionala, avand si utilizari culinare. Proprietatile ei terapeutice exceptionale au fost confirmate de studiile clinice din ultimele decenii. Ciuperca creste in stare salbateca in China, Japonia, precum si in cateva zone impadurite din estul Americii de Nord. Este greu de cultivat, dar in ultimul timp s-au obtinut cateva progrese notabile.

Proprietatile stimulatoare asupra sistemului imunitar uman si calitatile acestei ciuperci de a lupta contra cancerului sunt date de continutul ridicat de polizaharide 1-3 si 1-6 bete-glucani.

Descriere: ciuperca comestibila intalnita in lunile VII-X, pe soluri acide din padurile de foioase, conifere, etc. Palaria convexa, carnoasa, diametrul pana la 10 cm. Fata superioara tomentoasa, bruna-olivacee sau bruna-galbuie, uscata de cele mai multe ori crapata. Fata inferioara cu tuburi sporifere cu pori largi, colturosi, dintati, galbeni. La atingere se albastresc. Piciorul cilindric, adesea sinuos, lung pana la 10 cm diametrul 1-2cm, galbui ornamentat cu striuri brunii. Carnea moale, galbuie-albicioasa, sub cuticula brunie, miros si gust placut.

Alimentatie- valoare culinara si nutritiva mica.

Descriere- Ciuperca comestibila intalnita vara si toamna VII-X pe sol, sub plopul tremurator. Palaria convexa, diametrul 7-12 cm. Fata superioara catifelata, deschis cenusie, alteori mai mult sau mai putin bruna-cenusie, sau bruna rosiatica, sferica, hemisferica, apoi intinsa. Fata inferioara cu tuburi sporifere prevazute cu pori albi pana la cenusiu-galbui. Picior albicios sau cenusiu, este umflat la baza, are culoare brun deschis ornamentat cu o retea sub palarie, cu scuame negricioase. Tuburile sporifere sunt simple albicioase, apoi galbene verzui. Porii de aceiasi culoare au tuburile sporifere circulare. Carnea alba, compacta, tare, cu gust si miros placut, sectionata capata un aspect rosiatic, apoi se innegreste la contact cu aerul, la baza piciorului se albastreste. Pe timp uscat este carnoasa, iar pe timp umed vascoasa. Sporii sunt galbeni, ocracei, fuziformi, netezi, gutulati.

Creste izolat sau in grupuri, in paduri de foioase, pe unde cresc salcii, plopi mesteceni. Exista in lunile de toamna.

Alimentatie. Valoare alimentara mare. Foarte buna. Utilizata in prepararea diferitelor mancaruri deosebit de gustoase. Se curata pielita pentru a nu da viscozitate preparatelor culinare.

Este cea mai studiata ciuperca din lume, atat pentru calitatile sale de lupta impotriva cancerului, cat si pentru alte proprietati medicinale. Din 1970 pana azi s-au efectuat pe aceasta ciuperca peste 300 de studii clinice. Numele de Kawaratake este cunoscut in Japonia, chinezii denumind-o Yun Zhi, iar in Europa fiind cunoscuta ca „Turkei Tail” –(coada curcanului).

Din 1977 tratamentele contra cancerului cu produse din aceasta ciuperca sunt aprobate in mod oficial de autoritatile japoneze.

Din aceasta ciuperca s-au extras o serie de polizaharide care au dovedit proprietati imunostimulatoare exceptionale (pentru cunoscatori sub denumirea de Krestin-PSK si polizaharidele peptidice PSP). Acestea unt principalele substante care fac din Kawaratake o ciuperca de temut impotriva cancerului.

Pentru potentarea si diversificarea efectulu anticancerigen Kawaratake poate sa se asocieze si cu ghimber, extract de Maitake, vitamina C si o substanta extrasa din piperul negru, numita bioperin.

-Antitumorale si imunostimulatoare puternice.

-Antibacteriene si antivirale.

-Reduce durerea, anxietatea, transpiratiile nocturne si voma la pacientii cu tumori.

-Reduce riscul de boli cardiovasculare (are efect hipotensiv) si sustine tratamentul postoperator.

Denumiri populare: ciuperca de braniste.

Descriere- ciuperca intalnita de primavara pana toamna in lunile V-X- pe sol, in pajisti, tufarisuri, poieni, fanete, marginea padurilor, gradini. Palaria ovoida, globuloasa, semisferica, apoi intinsa, diametrul 8-15 cm. Fata superioara neteda, catifelata, alba, cu varsta galbena, uneori cu rest de val pe margine sub forma de scvame. Fata inferioara cu lamele stranse, albe, apoi roz, iar in cele din urma brun-negricioase.

Piciorul cilindric, matasos, atos-fibros, lung de 8-12 cm, diametrul 1-2 cm, la baza mai ingrosat, prevazut in treimea superioara cu un inel membranos dublu, rasfrant in jos, alb, apoi galbui. Carnea moale in palarie, fibros-atoasa in picior, alba, gust dulce, de nuca, miros de migdale amare sau ananas.

Alimentatie- valoare alimentara foarte mare.